nnovalee

Întrebare întrebătoare

2011-11-07T13:41:00.002+02:00

Hai să pun o întrebare cheie -----

Credeți că există vreunul care pute de bani și timp și n-are talent la fotografie?
Binențeles în cazul în care-l mănâncă tare și se ocupă la fel.

When the time is right

2011-11-05T17:25:00.001+02:00

Cine n-a furat niciodată nimic, să ridice mâna!

Io am așaaaa o chestie, dacă nu fur ceva de pe unde mă duc, nu mă simt bine :D
Ultima dată am făcut-o lată!!!!! =)))))) Am șutit o pompă de veceu =))))))))))))))) Era mică, mlădioasă și devreme acasă. Trasă ca prin inel, așteptându-l doar pe iel. Dar veni ia, Marilena :))
Nici mie nu-mi vine să cred c-am cărat pompița, adusă de prin țările ploioase.
În bagajul de mână.

Oare se vedea la scheleton?

Uneori uităm ..... ultimul dans

2011-11-01T22:47:00.003+02:00

Dă drumul la muzică! Altfel n-are rost să mă citești .... sau înțelegi

Mi-a scris cineva ”uneori uităm de ce ne este dor”
Frumos spus și dureros de adevărat. Ne pierdem în rahaturile vieții și uităm să fim romantici, uităm să iubim, uităm să trăim cu adevărat. Ca și când am privit-o pe Medusa în ochi. Împietrim într-o anumită poziție, mod, în spațiu și timp, făcând frumos pentru alții sau funcție de împrejurări nefăcând nimic.

Simțim adrenalina cu timp limitat, iar cu timpul din ce în ce mai rar, mai scurt. Mi-e dor să mă simt femeie iubită, mângâiată. Să fiu cuprinsă de mijloc și dansată pe muzica lui Iglesias, ca și când ar fi ultimul. Dans.
Pe o plajă pustie și caldă în asfințit.

Să dansezi, să dansezi cu perii ridicați pe tot corpul de plăcere. Plăcerea dansului și-a foamei de el

Pre texte

2011-10-23T14:16:00.000+03:00

Texte profunde

"Sa mai lasam totusi, cand si cand, lumea cu globalismul si tehnologia ei si sa ne gandim la ce scrie pe crucea parintelui Paisie Olaru: Ce esti tu astazi, am fost noi ieri. Ce suntem noi astazi, vei fi tu maine."
Prof. Costan Mandrila

Unde să nu

2011-10-17T00:24:00.001+03:00

Există oameni în România mare, o mare de oameni, care se străduiesc din greul greului să-și plătească taxele-biruri-furturi legale și să-și pună pâinea pe masă, lor și copiilor lor.
Există oameni care stau singuri în case la lumina lumânărilor sau în întuneric și se uită la televizor cum alții se duc la munte, în Hymalaya, sau la mare în Barbados, cum li se umflă la unele țâțele în timp ce lor li se dezumflă buzunarele.

Există, încă mai există oameni, mulți mulți oameni, câtă frunză și iarbă, cărora le curg în tăcere lacrimile pe obraji pentru că au uitat cum e să te bucuri și să zâmbești în condițiile în care nu mai știu încotro s-o apuce și mi-e frică de ziua de mâine. Avem totul dar de fapt n-avem nimic.

România e un loc de unde se fuge sfârâind călcâiele.
Romania nu mai e ”acasă”

Cu puțin, dar fericit, se cheamă că trăiești. Un adevăr care merită strigat, nu uitat. Dacă ești lăsat de ghionturile lipsurilor și nestrivit sub greutatea golului, zeroului de plumb Bacovian la care a fost adusă demnitatea umană

Recomand cu cea mai mare căldură să se urmărească -În puii mei- Execuția lui Ceaușescu.

IMPRESIONANT

Spicuiri de prin metroul bucureștean

2011-10-16T00:25:00.000+03:00

El
”Cobor la prima. Dar să-mi aranjez freza! Bătăi ușoare countless pe creștetul capului să-l fac să semene c-o bărcuță, doar visez la ele cu ochii deschiși pe pereții metroului zburător, nu? La dat în ele. Cu ce-am eu mai bun :D Stai că nu-i de ajuns! Mai trebe și scurt, așa den salut milităresc dar în zbor razant din față către spate, alte două rânduri de bărcuțe. Unul peste clăpăuga stângă, doi pă a din dreapta. Dacă mă strofoc mai cu enthuziasm, reușesc să strâng de-o escadrilă-flotă de dat în bărci pe canalul metroului, până-l schimb cu celălalt. Cel cald, cu miros de levănțică și puietor de pitici drogați pi creieri. Pe toți creierii, mai ales pe cei însemnați xy. Gata. Parcă-s decupat din revistă. Cu toporul de handicapați”
Mdea, fără virgulă.

Ea
”Vaaaai, trebe să-mi aranjez părul! Așa, din dreapta prin stânga, pe mijlocul capului, delicat ca un program de mașină de spălat. Din vârful degetelor, domnișoresc. Oooooo, au trecut câteva secunde!!!!! Cum am putut uita să-mi fac rondul de pipăit cărările pletoase! Trebuie, trebuie s-o fac. Într-una s-o fac, ca să nu scap, șapca de pe cap. Dar oare e întins bine? Să nu-l fi prins aiurea cu șapca. Încă un pic. Offfff, iar au trecut secundele. Cele trei degețele de bază-și reiau patrula. Căcu arătătorul nu-i frumos, decât s-arate-n sus, către stele, unde zboară și gândurile mele. Ce străbat plafonul. Așteptând telefonul. Lui, amantului nepăsător, fără pic de dor. Pe-ale meandrelor metroului, călător. Cocartelă de 10, că nu-mi trece, sârgul depus la rece. În vârf de scăfârlie”

Parc-aș fi o ciocârlie. Nu-mi mai tace gura, compunând o porcărie :))

Octombrie din zahăr brun

2011-10-08T18:41:00.003+03:00

Cald. Un octombrie cald.

A fost. Cu seri reci și nopți și mai reci.
Astăzi a fost prima zi de toamnă rece, de toamnă - toamnă. Cu rafale puternice de vânt, ce adunau mare parte din frunzele uscate-n movilițe răstignite-n colțuri, garduri sau drept în mijlocul drumului.
Celelalte, dansau răzlețe pe liniile de tramvai pustii, valsând într-un dute-vino clar, curat de gri petrol. O pictură proaspătă de frunze crispy gălbui pe fondul lună de asfalt tăiat de șinele lucioase.
O privesc din autobuz trecând prin fața ochilor, în timp ce-ascult la radio ”what can i do with my love without you”
Apoi zona devine laaaargă largă cât un teren de fotbal pe care-aleargă dezlănțuiți jucătorii frunze crocanți în ritmul notelor fără dragoste ..... le mele, dar prea-pline de-ale mele-mi melancolii.
Un București în izmene cu Lume puțină pe străzi. Siluetele conturate-n contra-lumină, chircite, contorsionate, se zbat să iasă dintre stropii amețiți de ploaie.
Să iasă la o normalitate, foarte des greu de realizat.
Cu Doctor Pepper reușesc eu, dar rar pentru c-apoi bâțâi și-mi clănțăne dinții. Și totuși merită să mă simt normală chiar dacă pentru timp limitat și consecințe destul de hazlii sau din contră.
Normalitatea nu este simțită de normali pentru că normalul e normal și nimic mai mult sau deosebit, decât trecerea timpului poate face-o diferență.
Când nu mai ești normal, revenirea seamănă cu o beție bună îndelung așteptată. Sau cu trezirea din comă. Dar scurtă. Scrii repede pe șervețel senzațiile să nu le pierzi amintirea.
Amintirea unui moment în care-ți vezi un părinte pierzându-și echilibrul din cauza bătrâneții.

Sâmbătă. Azi e sâmbătă, mâine se face dintr-o dată iarăși sâmbătă. Apoi săptămâni de sâmbete, luni și ani feți și fete-frumoase devenite clipe cuprinse de bătrânețe ca brânza de mucegai.

Amintiri, amintiri nu mai de când eram copil. Prea multe sâmbete. Goale. A nu se înțelege zâmbete. Goale.
Plouă. Plouă rece cu dureri în suflet și în oase roase de-amar și vreme.

Căldura de suflet - toamnă în suflet

2011-10-08T02:16:00.000+03:00

De multă vreme nu-mi mai trece pragul muza. Reveneam la blog, chiar dacă numai să mă plâng. Pentru că exista și speranța.
Acum nu mai există nimic ..... și nimic rezultă.

Mi-am luat o mâțică. Slabă și gri zăludă, exact ca natura de toamnă udă. Pentru ea speranța sunt eu. O bătea vântul și încă. Dacă n-o săltam din spatele blocului, o găseam moartă mai târziu. O săptămână întreagă am discutat cu mine. Nu mai sunt în măsura, de fapt nu mai am dispoziția necesară îngrijirii unui suflețel. Dacă de mine nu mai sunt în stare!!!!!
De când am luat-o doarme numai pe mine. În scobitura gâtului, pe spinare, pe gură, ochi, în poală, mă împunge cu capul pe care și-l lasă afectuos pe pieptul meu. Sunt lumea ei. Și Lupin e lumea ei, sau maică-mea. Un suflețel salvat, unul ce cunoaște lipsurile, boala și bătaia primită de la pisicile mai mari, încă de când era un ghemuleț.
S-ar putea spune că e fericită acum! Oare ar scrie pe blog, dacă ar fi în stare?

Eu știu că scriu numai când sunt depri :D
Și totuși acum nu sunt. Acum nu simt nimic. Nu simt nici sarea, nici piperul. Numai căldura corpului Suflețicii în triunghiul Bermudelor mele.
De când a venit dorm mai bine.
Mă întregește un pic.
Căldura unui suflet străin. Lipit de-al meu.

Ugly

2011-09-20T22:24:00.003+03:00

Moartea este parte din noi.
Dar când lovește în cei tineri și foarte tineri, îmi vine s-o strâng de gât. Să mor cu ea așa.
Să nu mai fie și să trăiască lumea mereu, ever și forever after.

Mi-e silă de ea și mi-e frică.
Și e urâtă, cu spume. Și ne face și pe noi urâți, chiar dacă suntem BB :(

Un fluture ... de n ori

2011-09-19T23:05:00.003+03:00

Câteodată mă uimesc și singură!
Am 50 de ani și încă, și încă, și încă o dată mă gândesc la iubire. Și nu oricum! Cu un făt-frumos!
Probabil cam trecut, că cei tineri au reflux.

Viața e complicată. Te poate duce pe un drum pe care ai lua-o la fugă înapoi însutit. Un drum ce n-are nimic cu romantismul, dar sigur cu reumatismul.
Un drum tot mai îndepărtat de-un apus cu nori și-un soare palid, cu rafale de vânt prin ierburile stepei și pletele noastre.
Peisajul seamănă mai repede cu speranța ce-apune și ea, cu lumea de astăzi care va fi trecut și amintiri pentru cea care va veni.

”Ce este asta? Un fluture. Un fluture. Un fluture. Un fluture .............Un fluture”

Alice in no wonderland

2011-09-17T02:30:00.005+03:00

They say that home is where the heart is
I guess i haven't found my home

S-o stricat mă

2011-09-15T13:37:00.002+03:00

Fără miuzic nu ieste sensuri, da?

Une-s tinerețurile mele, să mă stric puțin?
Nu că n-aș fi acum! :D ...... Da răăăăău de tot.
Ăf cos că de la vârstele mele. Pe dinăuntr-s ca un BB!!!! :))

Lipsa de somn și consecințele dumneaei

2011-09-14T05:55:00.000+03:00

Unii se trezesc cu fața la cearceaf, alții-și pun perdeaua-n cap.

Guuuuuuuuuud monin Ămeurica ...... aaaa da, și Romanica

Let's dance gimnastica din zori
Ca să rimeze cu zbori.

Parapapapapapapa, nu-s cu picioarele pe pământ,
Pentru că-s cu ele, ca să rimeze, în vânt.

Just like that.
Exact ca acel căcat urlat,

De melodie cu ra-ta-ta-ta
Ca să rimeze cu pulicica.

Nu-i știu numele, nici că m-ar interesa
So, let me dance, până nu mai pot răsufla.

Cuișoare cu gust. Oare?

2011-09-08T02:01:00.003+03:00

Răcoarea mă-nconjoară și vântu-mi bate-n perișorii relaxați de pe pielea la vedere, CUIE.
Nu cred că-s de la sicriu, că bate cuiele-n step. TA-Ta-tA -- sexy Marilena, măcar gândurile.
Parcă-s un arici, plin de mii de minicuișoare care mă gâdilă-ntr-o lume paralelă. Paralelă pentru că nu recunosc sentimentul.
Dar e plăcut. Ca o aducere aminte dintr-altă viață.
Vântul mă strânge ușor în brațe ..... și mi-e tare dor de ce nu s-a întâmplat niciodată.
În primăvară-mi simțeam iubitul șerpuind numai la suprafață.
Toamna, mi se revarsă o dată cu el și-n suflet. Intră adânc zguduindu-mi fortărețele de gheață din jurul inimii și minții, deși curg apele pe mine. Curg ca gândurile ce încolțesc. Din frunzele plutind viclean spre pământ.
Acum și ele-mi se iubesc cu pieala-mi. Culori ruginii foșnitoare mă acoperă. Frământând și fremătând, se transformă-n el. Un iluzoriu fără finalitate. Se duce, revine, se-nvârte, se zbate, mângâindu-mi pletele negre și lungi și corpul subțire.

Toamna-mi zgândăre corzile viorii și m-apuc să-mi zdrăngăn sensurile non pentru alții.
Sunt una cu totul. Cu frunza, cu vântul, cu pământul. Curg, zbor, foșnesc. Mă odihnesc calm, pentru o secundă pe capota mașinii.
Ha! Uite-l pe Cuțite! ”Ce mai faci Cuțite? .... Cee maai faci Cuțitee? ..... Cuțiteeee?!!!!!”

Nu m-aude. Nu mă vede. Poate reușesc să zbor pe obrazul neras și tras, să-l mângâi.

El e de vină că nu m-aude.

Năuneimd

2011-08-31T12:28:00.003+03:00

Mi mi bec și rumegă splendoarea-n iarba trecută, că de mâine-i toamnă. Până se clocește restul insignifiant, de autovelcăm, plantez sanfing năuneimd :D
Poate le era dor la cei doi, doo care-mi mai poposesc pe blog ---

Halou, mai dragilor!

Bijurar-ă?

2011-07-31T02:00:00.004+03:00

Ți-e puțin foame? Ronțăie un puc.
Sau de ce nu, mai bine ronțăie un cuc!!!!!!! :D ..... al naibii TUC

Stiupid eadvătaizd, proporțional dairect cu pa-ul meu.
Ne vedem in septembăr. Că tot ierar. Adec io, rară done, rară la vedere, bijurară zboară din țară.

Ba-Ba- yyyyyyyyye

Curcubeu 20

2011-07-22T11:20:00.005+03:00

Alexandra Stan - Lollipop (Param Pam Pam)

Vezi mai multe video din muzica

O dimineață caldă de septembrie și-o cameră cenușie de mină. O căprioară intră. Mică și firavă de stat, cu trup de bărbat. Ochii blânzi de culoarea castanelor fixează prada de dincolo.
Dincolo de un birou la fel de tern ca restul. Prada, cea în carne și oase, era tot mică de stat. Mai rămăsese din ea un fir, o mlădiță care se lupta să stea dreaptă după ce-i murise bărbatul.
Așa că săritu-n pat cu căpriorul deveni sportul preferat. Era sub influența etnobotanicelor de sub pământ srl, unde tocmai dăduse o tură, conducându-și bărbatul pe ultimul drum.
Apoi ziarul cu ultimele știri de dimineață, o informă că la mină vine o altă căprioară. Cu un Bambi de lăbuță, marca sportului preferat.

Dar ce mai putea face ghiata și firava mlădiță decât să se lase devorată în continuare de căprior? Rămăsese fixată sub botul catifelat și cu fiecare mușcătură, seva-i verde de viață i se scurgea.

Trupa de căpriori plecă pe meleagurile natale, mina fiind numai un popas pentru întremarea forțelor în drumul spre controversatul conglomerat familial.
Mlădița disperată, își construi mâni. Și cu ultimele-i puteri, se sprijini în palme smulgându-și rădăcinile din pământ. Le modelă în două labe lungi, foarte plate și verzi și se înhămă la drum. Drumul fiind lung, explică totul. Avea de străbătut o țară.
Ajunsă-n cele din urmă pe cele meleaguri străine dar cu căpriorul drag încorporat, se aciuă, unde altundeva decât într-un hambar, făcându-și culcuș în fân cât mai în spate, să nu fie observată de stăpâni, părinții căpriorului cu ochii de culoarea castanelor, cel pentru care-și rupsese rădăcinile din pământ.
Cumplitul destin făcu însă să fie descoperită chiar de cerbul bătrân cu coarnele-i de tun. Ea nu era în culcuș când se întâmplă faptul, numai rucsacul, actele, banii și sacul de dormit. Plecase într-o scurtă plimbare cu degetele-i prin buzunare.
La întoarcere, din verde s-a făcut albă. A ascultat la geam ce se vorbea în casă. Se pomenea de miliția animalelor. Mlădița deveni neagră și de frică, o alese pe cea mai mică dintre ele, bătu la ușă. Cu privirea în pământ recunoscu totul. Părinții și consoarta căpriorului se uitară la el. Cu ochii de culoarea castanelor, la fel de în pământ, primi ocările spășit.
Mlădița, devenită roșie, văzând că gluma se-ngroașă, ne având nimic de pierdut cum căpriorul dintr-o dată n-o mai recunoștea, luă toată vina asupra ei. Spuse că el n-avea altă vină decât că a fost în același loc cu ea, la mină. Încolo, ea s-a ținut de capul lui, ea l-a urmărit, l-a hărțuit, a făcut tot posibilul, inclusiv să traverseze o țară, dar el nimic. S-a ținut tare, devotat familiei, sincer, cinstit, onest, fără pată. A spus-o cu atâta convingere, încât a fost crezută și ca urmare și mai tare bălăcărită. Noroc că trecuse prin toate culorile pământului și-acum duhnea, că altfel risca să fie hrană pentru porcii miliției sau cei proprietate personală familiei de căpriori.
Fu iertată, cu condiția să nu-i mai fie văzut firișor de picior, verde și foarte plat, niciodat'. Și chiar condusă la tren, de cerbul șef-bărbat și căpriorul rușinat. Nu de alta, numai să vadă cu ochii lor că a plecat.
Căpriorul, în urmă o dat' nu s-a uitat.

Proză roză

2011-07-12T01:40:00.000+03:00

Hai, helou, hau ar iu, ce mai faci tu? io la fel, în plus nu mă mișc defel:D, defecat, vax, am scris ..... un căcat!

Sau ”În ceața de dimineața” persoinală

Fost-am

2011-06-17T03:26:00.002+03:00

E ora trei din noapte. Oare cine bate? Bate? Ce bate? Covoarele le bate. El. Bate covoarele de cauciuc de la mașină.

Și dintr-o dată s-a făcut iarnă. Iarna anilor 70. Ierni aspre, dar pline de căldură. Omenească.
Ierni bogate. Zăpezi în troiene. Munți de zăpezi albe în care-ți degerau degetele picioarelor în tramvaiele lipsite de orice urmă de căldură. În afară de cea omenească desigur. Gri și ternă în drumul spre servicii.

În spatele blocurilor guițau porcii cumpărați vii din Obor și tăiați de fârtații concetățeni, printre care se numărau și ai mei.
Vedeai peste tot, pete enorme de sânge pe zăpadă. Și funingine rămasă de la pârlitul pieii. Botezul șoricului. Gros.

Dar cel mai des auzit sunet din preajma sărbătorilor de iarnă, era bătutul. Bătutul covoarelor, exact ca cel al iepuroiului la împerecheat.
Se stătea pur și simplu la coadă la bârna de fier. Cu găleata plină cu apă caldă și dero, cu peria de lemn cu peri țepeni, mături și bătătoare care mai de care mai șmechere.
Fiind o treabă care cerea o mână forte, deseori vedeai vajnicii, sau vai mama lor de consorți pe la îndeletnicirea cu pricina. Cu sticla de vin, votcă sau cele de bere pe lângă ei. Până seara erau pulă și covorul virgin neatins, la fel ca la început.
Veselie mare ce mai!
Doar veneau sărbătorile.

Cert că aerul era mai respirabil, ușor. Nimic nu te apăsa pe piept sau pe minte. Ozonul nu era dotat cu gaură, iar lumea-și avea sufletul la purtător. Nu ascuns la seif e.

Pare venit din altă vreme, ruginit, îngălbenit, dar însuflețit de căldura umană. Fostă.

Dansul dimineților din cristale calde molcom rostogolite sau mai bine spus, morfolite

2011-06-15T06:10:00.001+03:00

Gud monin, Gud monin!!!!! Guuuuuud monin!

Mierlele și mierloii cântă,
Urechea Marlenei se-ncântă și renaultul se scufundă,
Ursitoarele descântă, zero lumea se încruntă.

Luna rotundă, pe cerul albastru se-afundă
Vino la mine iubire, din altă lume străfundă.
Să-mi simt fiorii din fundă .... sau în fundă, înfundă, dupE cum devine cazul
Care rimează cu valsul

Vorbe din viață .....

2011-06-11T16:09:00.002+03:00

Un mic sau mare citat din http://indiscreta.wordpress.com/2011/06/05/901/#comments

”Printre bolile urate ale mintii umane adulte, una este ridicata la rang de virtute si desi mirosi a mort, tu n-ai loc sa te misti din cauza aurei tale miruite de om istet si abil! Una din binecavantarile(devenita blestem) primite odata cu nasterea noastra este minunea de a nu ne putea fi cunoscute gandurile. De-aici tragedia: nu conteaza ce gandesti, important e sa se priceapa gura sa salveze situatia cand nu gandesti frumos, sau nu iti permiti sa te expui!

Am ajuns la performanta de a ne ascunde in spatele cuvintelor si dragostea si ura. Credem ca adevarul raneste asa ca luam un compliment, ii dam niste haine cu 4 masuri mai mari si ti-l servim. Adevarul ti-l strecuram ironic in gluma la momentul potrivit. Cu tensiunea ridicata la cote maxime, inca avem puterea sa zambim si sa spunem “nici o problema” cand de fapt am vrea sa te strangem de gat, si nu de drag! Pe masura ce crestem, se dezvolta si simtul prefacatoriei, al exprimarii in cuvinte cu nenumarate intelesuri cu ajutorul carora putem sa ne sustragem cand suntem prinsi la colt de vreo minte agera. Ironia devine elevata, simtul umorului capata valente batjocoritoare pe ici pe colo si fereasca sfintii sa intri in “gura” unui om “cultivat”: te farama in bucatele mici, folosind cuvinte alese cu grija si pe cand tu inca digeri, el/ea au si disparut, savurandu-si satisfacuti desteptaciunea.

Dintre toate durerile secolului(si nu-s putine) cea mai crunta este singuratatea pe care o suporti pana la moarte daca trebuie, dar nu cumva sa spui cuiva ca simti ceva pentru el/ea, ca-ti pasa ca traieste pe aceeasi lume cu tine, in acelasi timp. N-avem timp sa mai cautam omul din spatele cuvintelor, si nici pe noi nu ne mai intreaba nimeni ce mai visam, ce mai iubim…

Am devenit experti in jocul asta nebun. Trecem unii pe langa altii, ne privim, ne mirosim, ne admiram(in taina!) si ne vedem de viata mai departe. Nu deschidem gura decat pentru critica daca este cazul. Daca nu vrem nici sa criticam, ne vedem de treaba. Ne uscam cuminti.

Nici vorba nu ne mai e vorba. Avem pentru fiecare persoana in parte vorbe croite pe masura. Pe masura interesului urmarit. Pe unul il repezim, pe altul il magulim. Unuia ne adresam cu formule de politete dar nu-i nici o urma de respect in spatele cuvintelor, altuia ii spunem ce nu i-am spune daca ar scrie pe el functia.

M-as intoarce inapoi in copilarie unde nu stiam insemnatatea cuvintelor: ofiter, primar, judecator, senator, general, ministru. Pe vremea aceea toti erau OAMENI! Unde-i timpul acela cand nu stiam sa gandesc prea mult si ma exprimam asa cum simteam, pentru ca simteam?! Azi imi impun si sa nu simt nu doar sa nu spun. Ne caram dupa noi toate durerile care ne-au atins vreodata si din cand in cand mai scoatem cate una doar pentru a o compara cu alta a altcuiva, dupa care sa concluzionam ca intr-adevar, nimeni nu a mai trait asa ceva vreodata in afara de noi. Ne intretinem ranile, zgarmam in ele zilnic, nu cumva sa se vindece si sa nu mai avem parte nici macar de compatimirea noastra, dar le acoperim cu haine de gala, lungi, frumoase. Nimeni nu arata mai bine pe-afara. Muncim, zambim, vorbim, glumim ca sa lasam impresia ca suntem senini si curati si vai de cel care ar indrazni sa ne ridice un colt de palton sa se uite mai bine pe dinauntru, ca il intepam de nu se mai atinge de noi in veci.”

Zorul din zori de zi - ZZZ

2011-06-03T04:58:00.003+03:00

Nimic nu e mai plăcut decât zorile calde ale unei dimineți de vară timpurie :)
Vezi cerul cum se decolorează spre răsărit, iar păsările dinspre cimitir și luminatoarele de bloc, vestesc un nou început de continuitate a vieții.
Se-ngână noaptea cu ziua! Nu știu dacă se iubesc sau se bat ca luptătorii sumo, cert e că la sfârșit rămâne numai una.

Dar nu vorbeam de sfârșit, ci de început, cel în care te simți gigant, furnică sau soră cu natura.
Cel de care mă simt atât de legată! Cel care geme sub greutatea, frumusețea și trezirea vieții la viață!

Tine - Mine, onduleuri paralele

2011-06-02T23:27:00.004+03:00

el gitano del amor by latin syndicate

Asculta mai multe audio diverse

Urâtul adevăr e că-mi place de mor să dansez ..... și n-am cu cine ...... și nici unde ..... și nici vârstaaa aaaa aha, aha, ha, ha, ha, ce ridicol!!!!
Mintea îi spune corpului că e tânăr ..... și se mișcă ..... pe sunet de trompetă și ritmuri la tine nebune, ca și sângele din mine.
Condimentate cu sare ..... și piper coborât de pe serpentine.

Bluuu Muuud

2011-06-02T03:02:00.003+03:00

Au înflorit teii! Din nou, la fel ca în fiecare an. De mii de ani. Ce plictisealăăă???!
Am trecut după amiază pe lângă unul, l-am văzut înflorit, dar nu simțeam nimic. Mi-am zis că este din cei așa numiți sălbatici, fără miros. Dar era așa de proaspătă floarea, de fapt buchețelul floral, care avea și vreo doi boboci, că nu m-am putut abține să nu-l rup. Deși m-a durut sufletul.
De multă vreme nu mai suport să rup flori sau să le cumpăr tăiate. Mă gândesc că le doare și-mi cer iertare. Ce puțin, ce fățarnic, când de fapt le omor!

Am dus-o instictiv la nas. Și-am simțit o plăcere ciudat de explicat.
Au teii un parfum, atâââât, atât deeee delicat, dar atât de pregnant prin puterea de a-mi intra în creier, de parcă-și pune ștampila pe mine, scriind ”asta este a mea”
Mă cucerește instantaneu.

Așa că am rupt trei. Îmi venea să mi le fac mustață, dar după câteva secunde nu mai simțeam parfumul. Așa că trebuia să le schimb locul, ca să mă delectez iar un pic mai târziu.
Lumea nu știe încă, spune că e prea devreme.
Ha, nuuuu, a fost iarna prea lungă. Teii înfloresc în iunie. Singurul lucru ciudat, e că deși a fost frig, au reușit să înflorească la timp.
Și să mă înebunească iară. Mai ales în străfundurile nopții. Când Bucureștiul mă uimește, arătându-și fața ascunsă, cea ținută numai pentru privilegiați. Mă simt vipă atunci.
Aer proaspăt, aer curat, asfalt ud fără pic de mizerie. Dinspre vegetația bogată, verde crud, vin valuri de căldură, cuibărită-n ea din timpul zilei.
Miroase a iarbă cosită. Parcă-mi cosește și creierul. Se duce mâzga de pe el. Și mai apoi pe drumul alb lăptos se-aștern florile de tei cu parfumul lor dumnezeiesc.
M-aș înfunda în iarbă, sau aș urca în copac să dorm neîntoarsă pe-un pat din frunze. Să-mi umplu plămânii cu nesaț de parfumurile și liniștea nemăsurată a nopții.

Hei

2011-05-30T02:38:00.003+03:00

Murmurul vieții urmărit de la înălțimea coatelor, din viața cu o mișcare a ochilor în sute de ani. Către stânga.
Când clipești mai trec alte câteva sute. Te-ngroapă nisipul și-ți cresc piramide pe șira spinării ca țepii.
Urmele pașilor te înconjoară. Cu miile. Niciuna nu vine către tine. N-are cum. Nu ești de-acolo.
Închizi ochii și lumina te orbește. O umbră totuși se oprește. De frică nu-i deschizi, dar simți.
Simți umbra brațelor cum strânge la pieptul umbră, umbra ta.
E umbră, dar e caldă. Vibrează la rezonanța umbrei tale deși n-o vede. E numai din simpatie.
Simți adierile sufletelor pe mânecile lungi de mătase. Și-apoi mai jos făcându-și cuib la picioarele tale.
Fluturii albaștri de viață-ți gâdilă genunchii. Tot din simpatie.
Marea la fel de albastră te înconjoară. Ți-a ajuns la glezne, înecând tot pământul.
Până să te scoli din somn, păsările și-au scos puii-n pletele tale afro-diziace de Puli unguresc.

E ora ..... din noapte și lumea doarme-n așteptare pentru lumea următoare. Lumi peste lumi, cu vise, povești de dragoste, războaie, înșelăciuni și victorii, descoperiri stupefiante ....
Peste care s-așterne un ”Hei?” într-o reverență adâncă, până la picioare.

A more & more

2011-05-29T00:08:00.003+03:00

Dacă vrea, ieeeee, iiiii aaaaa, se poate lua,
Atinge și nu uita, e tot ea. Caută.
Aceeași, nu se poate schimba
Îi este bine așa,
Ea cu cealaltă totdeauna altcineva.
Răsărită din mulțime primăvara
Însingurată, înfrigurată
Ferindu-se
Ascunzându-se. În individualitatea sa.

2?

2011-05-28T03:56:00.001+03:00

Le-Le-Lerui

2011-05-27T22:57:00.002+03:00

Mi-a spus cineva de pe meleaguri cu voci molcome cântate, că la ei după 25 de ani sunt considerați senili :))
După 2 X 25 cum s-or mai denumi?
Aș vrea să mai beau ceva, dar nu ca vaca singură pe tarla! Și nici în orice companie, ci într-una care să-mi dea fiori. Fiorii vânătorii. Puse pe tablă. Și pe mese.
Și să dansez. Să curgă apele pe mine și viața prin vine.
Da, am băut cola. Numai așa mai simt că trăiesc.

Vreau să simt că clocotesc. Nu-mi pasă de nimic.
Ce bine e să simți libertatea cu fiecare fibră!

Păcat că nu e reală! Te trezești după cel mult o oră. Da-ți rămâne gustul celuilalt în gură. Și-n ochi cămașa udă. Pielea albă și fină. Și ochii plini de străluciri în care-ți vezi scris cu stele numele.

Sunt leu, mai bine zis leoaică. Multă, muuultă lume nu mă cunoaște, chiar dacă ar crede că da. Ha. Ha.
De când mă știu mi-am prețuit libertatea. Acum din cauza circumstanțelor sunt pe cale să mi-o îngrădesc.
Mă voi adânci în trecerea către dincolo și voi fi dusă către fund.

Până atunci însă, let's dance!!!!!!!
Daaaaaa, eu și cu cine mai vrea din virtualul pustiu, dar plin ...... de imaginație :)

THe Neuronul

2011-05-24T07:15:00.000+03:00

Te-am văzut la colț de stradă
De la mine din ogradă.
Râdeai cu toți dințișorii
Răscolind pe rând fiorii.

Brunetei din verde crud, de care nu vreau s-aud.
Spânzurate-i în azur, pe care-o ții în huzur.
Sărmănicei de la țară, care fuse o comoară.
Cleopatrei de tudei, ce visează tinerei =))))))

Bueiiiii, buei, buei, măi ardei, măi ardei,
Nu mai juca tontoroiul
Pe-al meu unic Neuronul!

Pentru caii de la Letea

2011-05-22T14:33:00.005+03:00

http://agarttha.wordpress.com/2011/05/21/padurea-letea/#comment-1483

În sfârșit, oameni care fac cu adevărat ceva!!!! Dacă știam, mă duceam și eu ..... dacă aveam loc în vreo mașină.

Nu-mi vine să cred că există oameni care fac ceva concret, oameni care sunt cu adevărat oameni.
Mult curaj!!! Nu pentru a le da o palmă autorităților și tuturor care se plimbă numai cu o pancardă în mână, ci pentru că pot privi căluții în ochi, în timp ce încearcă să le strecoare câteva picături de apă printre zăbrele.
Pentru că le pot privi coastele și boturile însângerate.
Oare cât o să mai fim suportați pe pământ?

Sunt moartă de răcită și fără un leu în buzunar, dar dacă aș avea o mașină, m-aș duce sau m-aș fi dus cu ceilalți, chiar dacă aș fi fost numai cu ochii-n lacrimi.

Eternitate

2011-05-17T03:38:00.003+03:00

Cei blânzi și nevinovați întotdeauna vor fi călcați în picioare. Indiferent de societatea omenească de la ora respectivă.
Un mâtz blând, slab, portocaliu, care nu știa decât să miorlăie și să se frece de pantaloni sau să se intindă cu lăbuțele până la genunchii tăi, era mai înainte mort pe caldărâm. Cu frumoasa-i blăniță strânsă-n mici ghemotoace de noroi, de la ploi, sau târâitul mașinii, sau

D-zeu știe ce i s-a întâmplat!
Dar atât știu sigur: i s-a întâmplat că era prea blând. Săracul suflețel!

Și când te gândești căte milioane de milioane de suflețele, au pătimit de când a apărut viața pe pământ!

Mixt de chix

2011-05-14T12:11:00.003+03:00

Nuuuuuapteaaaa muuuuuzeeeelor prin cimitirul Belluuuu. Ne strângem la o șuetă. Poate-mi găsesc fantoma mea dragă.
De-abia aștept!!!!!
S-alerg și s-o-mbrățișez :)))))) Aburul nopții să-mi alunece printre degete cu senzația atingerii grâului verde în bătaia molcomă a vântului călduț de vară.

Mmmmm, mi-a venit poftă de vară, și câmpuri întinse fragede, de păscut.
Că deh, se sare derect din iarnă-n vară.

Mdeh, plină de idei transpuse bine, pot să zic chiar transfigurate ..... or desfigurate?
Fantome, grâu, verde, LIBERTATEEEE

BuuuuHuHuHu

2011-05-14T05:15:00.001+03:00

Coșmar în noapte, coșmar plin de șoapte, purtat de ape din iluzii deșarte,
Purtat departe, aproape, departe, aproape, depaarte-departe ....
Legănând somnul de moarte
Trezit de țipete,
Numai ca să se întoarcă,
Tot în moarte

Ție MAXIM Ă

2011-05-11T07:28:00.000+03:00

Copiii din noi, piticii, de pe creierii :). Simțirea de bine cu futere de mume.
Cresc ferigile, vița de vie sălbatecă, dar cel mai iubind, Wisteria încolăcită pe inima mea, cu pielea cea goală lipită de lemnul rece, alb-pulsând de viață tânără nebună neliniștită.
Oare liniștea-i adusă de durerea de spate? Sau de inimă? De cea din ea. Un infarct? Ceva? Durere mută. Surdă. Uitată. Nu îngropată.
Trecută.

Lăcrămioare, inimioare împletite-n verde crud și lila de peruzea, lângă bum-bum, mititica mea. Că intră la apă sărmana! Se-mpuțină ca buruiana de pe tarla, cultivată cu uuuu? ce merge aicișa? Numai o peruzea.

Bucurie. Nemăsurată. Decât în fluturași. Mii. Strălucind ca licuricii sau zânele mititele cu voci subțirele, călare pe fiecare firișor de păr. Gâdilând buricul. Sfârcul și mustața.
Tremurând, cutremurând șunculițele și gropițele din obraji.
Ce mai, simt gustul bucuriei, dacă nu transpare!!!!!!
În tâmple și-n lumina ochilor clari cu mai puțină conjuctivită :D
Să faci un pipilică de bucurie, marca Lupinică!
Și un pic de nebunicăcă că râde singurică.

Momente. Când ascultând o melodie, transpunere a unor anumite sunete pe portativul coardelor vocale, simți că zbori cu adevărat și trăiești, chiar dacă efemer, la turaȚIE MAXIMĂ

Poienița cu zorele

2011-05-10T23:40:00.003+03:00

Altfel, un cântecel să ascultăm și să ne bucurăm de viața pe pământ

Mă duc de la o vreme și pierd timpul, cică în favoarea mea, într-un loc unde sunt numai tinerei, începând cu frumoasa vârstă de 50 cinzeci de ani. Așa ca mine! Și terminând cu 8o și șeva .....
Dar, de fapt un DAR, nu mă regăsesc neam printre covârstnicii miei, covârșitori, la propriu. Pentru că mi se revarsă-n cap, pe laterale. Pentru că nu fac decât să se certe, să vorbească tare, să aibe pretenții, să mă ia la cuc dacă vreau să-i ajut ...... :D , la figurat nu vă impacientați, dacă mai sunteți de impacientat, sau desfigurat, cum doriți.
Că era o doamnă, cu părul vâlvoi, în sensul că lipit de cap de sleios, cu nește peri ridicați aleatoriu prin ”podoaba” capilară, care vocifera că era mutată de pe niște scaune unde nu avea locul. Și se uita siderată și cu gura mare după scaunul ei, pe pereți. Crezând c-o doare șalele ( vom vorbi imediat despre ) să se aplece, să se uite dupE numer, dau să i-l arăt eu, foarte binevoitoare.
Ca de obicei, mi-am luat-o-n freză!!! Ea ierea, pardon, dânsa ierea și ea cu facultate, știa să cetească singură, probabil că facultatea a învățat-o să cetească răstit.
Mai apoi am fost blagoslovită des, tip picătura chinezească, dar în surdină cu uitături piezișe, pe sub pleoape fluturânde, tremurând-suave, de pește mort.

În fața auditoriului printre care mă număr, se perindă domnițe un picuț mai tinerele, care sigur dânsele n-au facultate, pentru că ies, io, d-acolo cu ca pul plin de ”noi suntem unul” ”ei ne face să ne simțim extraordinar” ”vasele capilare merge pe roate” că rotițele dobândite în facultatea vâlvoitei s-au împotmolit undeva pe drumul de singurătate și-or rămas așa, nu știe pluralul sărăcuțele. Sau singularul. Saaaaau God knows, asta așaaaa să se vadă că știe io și iengleza. Cre(E)z! Și nu cercetez. Nici voi, că ie muza pi mini-n, secolul următor ... ;) garantez că nu mai ie mult

Mirosul e încântător, levănțică și mărgăritare, iar voința maximă, vor să cumpere ceva despre care nu știu nimic. Ce costă de la 50 de bulioane-n sus!
Marilena-Magdalena să trăiască!!!!
Ce-am io pieile lăsate, dar când plec după trei ore de-acolo, mă simt mireasă. Trena e lungă, slabă și zăludă, de 70 de anișori pe dinafară.
Dar nu-i nimic! Pe dinăuntru sunt șoim al patriei. Mai bine șoimăriță. Și la fel ca ea, simt că zbor. Prin ploaia rece, cu pletele-n vântul subțirel de primăvară. Deosebită.

Toamna primăverii toante

2011-05-08T06:25:00.000+03:00

Am ieșit în noaptea rece cu ochii lipiți de somn. Rece și udă semănând cu toamna, primăvara asta mă face să mă simt împinsă dincolo de marginea lumii.

Nu așa arată primăvara mea dragă! Nu așa arată ploaia mea iubită! Nu așa arată un nou început de viață, cel puțin în mințile mele super odihnite!
Început de viață și pentru vrăbiuțe, dar din cauza vremii împuțite, terminat înainte de a fi sfârșit începutul.
Mai devreme am găsit un puiuț de vrabie mort și ud pe asfalt. Acum, în noaptea adâncă, trecută prin foc de fulgere și tunete demente, am mai găsit doi.
I-am luat în mână încercând să mai găsesc vreo urmă de suflare în corpurile lor mititele fără culoare. Dar nu mai era decât rigiditatea morții așternută-n colțurile galbene pal ale unei copilării nefericit terminată muuult prea devreme.
Se spune că viața nu e dreaptă, dar oare ce este dreptatea în lumea necuvântătoarelor?

După alți câțiva pași, pe trotuar, unul îngust pe care binențeles merg bipedele, era un puiuț strivit. Strivit cu ură, pentru că nu era strivit sub roată de mașină, era pur și simplu sărit pe el cu toată puterea și avântul pe care și le-a luat vreun nenorocit de om, dotat cu un creier care se presupune că gândește.

De mii de ori m-am întrebat de ce 99% la sută din omenire, preferă, ba nu, chiar simte plăcere să facă rău animalelor, păsărilor, copacilor, chiar propriilor semeni!!!!!
De ce?

Primăvară nenorocită.

Știri de noapte

2011-04-17T22:55:00.003+03:00

Țin o dietă. Și o țin bine, nu fuge nicăieri. Mai scap câte-un bombonoi de țiocolată :D .... dOO, trei, 4, e, t, c.
În dietă, dacă-i frige cuiva buza să știe, se numește a caloriilor negative, imbogățite :D - asta-i îmbogățită de la mine, deci cum spuneam, în dietă trebe mâncat la ora 2ouăjdoi un fruct.
Un pomelo întreg se pune? Ca un singur fruct? :D Că ăsta nu fu amar, drept urmare merg un pic crăcănată pe moment.

Sper că știrile senzaționale de seară, au saturat pofta cititorilor de subecte interesante.

Subect

2011-04-17T14:28:00.000+03:00

Intru-n magazin. Cu Lupin după mine. Binențeles e noapte. Acum câteva nopți l-am pierdut pentru că l-am lăsat afară. În noaptea următoare m-au lăsat cu el înăuntru, dar binențeles nu era limbricul care mă dădea întotdeauna afară.

Acum era!!!!
Șefa mă lasă, patroana adicătelea. Și tura de fete de peste zi.

Lindicul de bărbat are ceva cu căcățelul meu. Sau cu mine.
”Nu vedeți duaamnăăăă că avem și pâine în magazin?”
Da, deci da, pâinea era pe jos. Pe care cățelul meu de la distanță, o ochea, o țintea și cu pușca-puță dintre picioare, o pișa-împușca. În rest, că era praf, mizerie, nu se punea. Că intrau oameni, zeci pe zi pe ușă, binențeles cu noroiul de-afară, peri de la câini sau de la noi, poate și cu floci, de ce nu? nu! nici asta nu se punea.
Și mi-aduc aminte, cum eram invitați cu animalele și cu galoșii, presupuși plini de noroi - sanchi, de unde noroi acolo - în pub-urile din Anglia. O dată, am văzut o englezoaică intrând cu trei, din care doi erau cât mine stând pe scaun.

Oare de ce D-zeu om fi atât de înapoiați?
Am o vorbă - dacă cineva i-ar căuta pe românașii noștri la cur la intrarea în magazine, s-ar îngrozi!!!!!
Câinii sunt de mii de ori mai curați decât majoritatea oamenilor, măcar că-și ling puța toată ziua. Și dac-ar fi lăsați de consoarte, ar linge dublu.
Unii ar zice ”Daaaaa, dar pun botul acooooolooooooo”
Păi voi nu?

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Ce nervi am!

Prepelița de noapte cu pansele

2011-04-14T05:26:00.000+03:00

Plouă, plouă, plouă,
Și-n grădini e numai
Rouă, rouă, rouă,
Ș-o prepeliță depune OO

Sau

A venit primăvara și neuronu' a-nghețat,
Într-atât, încât e tumefiat.
Punct.
Că e prea extenuat.

În căutarea

2011-04-03T05:35:00.001+03:00

În căutarea bărbatului pierdut ...... sau negăsit nicicând ...... înotând în valuri de aluzii normale sexuale, în tzunami de indiferență și printre fete Morgane de staturi Guliverșnice, iluzorii precum trecerea noastră prin nisipurile timpurilor.
Jazz imprimat ca un tatoo adânc în piele, găuri de ozon și sex, secs și iară sec ssssssss .......
Tipare și direcții comportamentale, genuri care ți se potrivesc ca o mănușă, numai că mănușa nu-i aici, nu e de-aici, e una elegantă cu joben și baston și pantaloni albi, mulați pe piciorul ce de la genunchi intră mlădios într-o cizmă neagră, sclipitor de șlefuită cu batista.
O altă limbă, un alt creier, în aceiași oameni și oameni și oameni. Mări și avalanșe de oameni cu sunete diferite transmise din generație în generație.

O supă, hmmmm e prea subțire, mai bine o ciorbă, din care-o inimă și-un suflet, așteaptă tremurânde, la scară mică, să fie eliberate ...... bum - buuummm - bumbum - bumb uuuuuuu mmmmm ...... eh ...... nu-i așa?

Dar oare se va întâmpla? Vreodată? Tic ..... sau mai bine Tac?

The old ways

2011-03-28T00:46:00.002+03:00

S-a trezit în dimineața ei. Era trei după ora nouă. După-amiaza!
Avea o lene de nu se vedea, ascunzându-se mai tare-n perne. Așternutul curat și afară-rece înuntru-cald îi dădea senzația uitată demult de bine.
Și mai era cevaaa, nedeslușit, prin ceața de pe creierii munciți de somn.
A! Aha! L-a visat! Ce curios, l-a văzut alaltăieri și l-a visat de-abia azi! L-a văzut după ani :))
Aceeași figură, neschimbată, aceiași cârlionți, aceiași ochi albaștri-cenușii cu cearcăne, ochi de artist! I-a ghicit numai, era prea întuneric.
Parcă revedea un om drag de demult, dar tot așa demult uitat. N-a simțit nimic, chiar a plecat mai iute din plictiseală, deși ar fi vrut să afle mai multe despre viața lui. Despre ce i se mai întâmplă. Să stea mai mult la taclale. Dar din plictiseală a fugit.
Și l-a uitat complet și iremediabil, în minutul următor dispariției lui din câmpul ei vizual.

Și totuși. A revenit în trombă, nu ca o tornadă sau o bombă, ci ca o scenă filmată, arătată în slow-motion, dacă e corect spus așa. Cel mai sugestiv, corect vizualizat momentul ....... de fapt nu, nu un moment, ci câteva ore bune când s-a simțit Albă ca Zăpada din desene animate, așezată-n patul ei de cristal, coșciugul, înconjurată de flori. Și ele moarte.
Cu bujori în obrăjori, deși era moartă! Așteptând viața s-o tragă de izmenele crețe, sub care dormitau creierii. Probabil murați bine in vapori de alcool, din moment ce starea de amorțeală, de moarte vie, era cronică.

Când momentele se transformă în ore și orele-n zile, apoi în ani fără șir, atunci, ei bine atunci, senzațiile sunt clar delimitate în lumea lor, sunt distincte, pline de energie și de forță. Nu, nu te izbesc în față, pur și simplu au adâncime, au înălțime, au formă, culoare, miros. Le poți pipăi și gusta.
Sunt atât de reale, de vii, de sculptate cu dalta bine ascuțită în minte, că te copleșeste o stare de bine asemănătoare catalepsiei. O stare din care nu mai vrei să ieși!
Da, de ce ai ieși? La ce? La oameni? Care nu fac altceva decât să se rănească între ei? La riduri și dezamăgiri cumplite? La singurătate? Poate asumată, dar și catalogată?
La etichete? --- Aici e ea, treceți mai departe. --- Știți ce-i poate pielea.
Eticheta socială, banii vorbește ...... cunoștințele numai te îndrumă.

Stare de euforie ca cea dată de droguri. Injectate. Rapidă, profundă și constantă. O mică și insignifiantă constantă pe bucata ei delimitată de timp, într-un univers de indiferență.

Meandrele sufletului meu, rătăcind

2011-03-18T05:29:00.002+02:00

Sunt singură într-o uriașă sală de bal înaltă, garnisită cu candelabre bogate-n biluțe scânteietoare de cristal. Dansez. Vals. Și țin brațele înlănțuite pe un partener invizibil.

Mă învârt și mă învârt și mă învârt. Nu mă gândesc la nimic. Las muzica să-mi mângâie inima.
Mă gândesc la copilărie și la sfârșit. Las muzica să-mi mângâie sufletul.
Nu mă gândesc la nimic. Biluțele de cristal coboară dansând și ele dedublându-se, triplându-se. Îmi mângâie obrajii roșii înfierbântați.
Dansez intr-una, rotindu-mă din ce în ce mai repede. Într-o lume paralelă plină de stele și de dragostele mele.

O plecăciune adâncă domnul Paul!
Mi-ar plăcea să vă cunosc sufletul. Să-i fiu prieten. Să-mi scot jobenul și braț la braț sa ne plimbăm prin părculețul plin ochi de umbreluțe albe din dantele.
Mulțumesc!

Urări personale de bine :)))))

2011-03-08T14:31:00.004+02:00

La mulți ani femelelor din tătă lumea și în special mie!

Că bine le zice omu' :( se potrivesc versurile ca o mănușă :))
Atât că nu-i omu' mieu. Un'e iești bre omule???????

Stiu că-l știți, dar mai ascultați-l o dată. Și încă o dată. Și încă ....

Nu-i așa că e drăguț?

2011-03-08T00:51:00.000+02:00

Frig. S-a îndrăgostit de Romanela. Nu mai vrea să plece. Și colac peste pupăză mai bate și vântul!!!!
Fetițele dulci de București, după fețe par acre, iar după claia de păr sculat de vânt, ori Babe Cloanțe :)), ori vrăjitoarele din Salem.
Hihihi, ce rea sunt, doar e ziua lor! Da, a lor, că eu fac parte din altă încrengătură, care are o spurcată gură.
Deci cum spuneam, un vânt iute ca ardeiul de-mi încrețea piela frunții și simțeam furnicături în buric.
Și cu toate astea, îmi plăcea. Nasul meu tot la primăvară adulmeca. Precis undeva pe coada vântului stătea ea, prințesa. În crawl, strofocându-se să înainteze cu natura sa.

Greșeala, iertarea ....... farmecul vieții

2011-03-05T01:35:00.004+02:00

Dacă nu plei dă miuzic n-are niciun farmec

Am greșit de-atâtea ori ..... oare când mă voi opri? Când mor? Sau și-atunci o să fie tot o greșeală? N-am murit bine.
Oare e cineva care nu greșește? Sau să-i spunem greșește mai puțin?
După greșeală vine iertarea? Da, vine, dacă ...... Dar dacă el nuuuuu ....... ? Dar dacă eu nuuuuu ...... ?
Poate nu merit? Poate nu contează?
Sau poate e ceva de neiertat!!!!!!

Mi-e dor să fiu iubită. Mi-e dor să iubesc. E atât de seacă viața fără fiorii argintii împletiți, rătăciți între două suflete pereche pierdute în ele.

Vreme trece, vreme vine. Vine? Cine?Cine vine?!!!

2011-03-01T11:58:00.000+02:00

Un prieten vechi de când lumea, de fapt singurul care și-a făcut griji și mi-a trimis și-un mărțel drăguțel, a avut să-mi semnaleze nește neconcordanțe cu realitatea imaginară din capul meu. Cum ar fi faptul că bate vântul la mine pe blog.
Da, bate, pentru că este gol și în inimă. De ceva vreme mă conduce rațiunea, eiiii nu că ar avea ceva cu realitatea cotidiană, dar oricum, se poate numi și așa, nu că ar fi interesant subiectul, persoana sau realizările, adunăturile ei.
Acum mi-am dat seama, că tot vorbea Pleșu de niște găini, nedându-și seama că el însuși vorbea despre găina lui, că suntem ca niște găini în grăunțe.
Nu că le-ar aduna, dar tot așa ne comportăm. Cotcodăcim că am mai făcut un ou, sau ne batem, că am scurmat o râmă proastă proaspătă, pe ea.
Ținem cocoșul în schinare cu greu ieșindu-ne ochii din cap sub greutatea lui sau că când oul.
Când găsim câte-o grăunță, mai deosebit văzută de grăuntele nostru de creier, coooococococo-icăm cu copartenerele noastre de cotcodăcenii în timp ce ne ciugulim păduchii.
Totul e ca viața să meargă mai departe și s-o trăim din plin, că IE scurtă și mâine poimâine ne trezim pilaf dacă nu suntem, sau ciorbă, că cică găina bătrână face ciorba bună.
Dinți să aveți. Poftă bună!

Cu dedicație pentru Costeluș, pentru femeile zilelor noastre și pentru începutul calendaristic al primăverii mele!!!!!!!
Daaaa, da, da, aia din an .....

Scoția - Încântată! Marilena

2011-02-22T07:28:00.003+02:00

Plimbarea mea de seară îmi aduce în ultima vreme senzații ce-mi lăbărțesc rânjetul pe față. Deși nu suport frigul de cele mai multe ori, astăzi ciupiturile lui pe mutra mea clocită, m-au înviorat. Mi s-a limpezit privirea și mințile împrăștiate s-au adunat la pipa păcii.
De cum am pus piciorul afară, am simți vântul jucându-se cu perișorii mei blonduți și bolunziți de-atâta fermentare? sau să-i zic frământare? de una singură bre, de una singură! Că Higiena mă preocupă tare zilele acestea, din anii aceștia, din ultima jumătate de secol.
Năsucul meu pe sus adulmeca cu nesaț aerul la fel ca în urmă cu două seri. Atunci o ploaie măruntă cernută ca făină plutea peste București. Tăticu ăl mai mare-mi pulveriza pe față viața. Caldă, mă mângâia, închizându-mi ochii de mulțumire.
Iubesc apa. Cea fină, fileuri de mătase, pânze de păianjeni. Iubesc valurile leneșe de mal de mare. Și cețurile din orice anotimp, care se prăvălesc peste ființa-mi insignifiantă ca valurile gigantice ale unei furtuni.
Seara asta uscată și aproape de îngheț, cu un vânt destul de puternic, mi-a adus pe umerii ei primăvara! Cu mască da! Încă se ascunde, nu știu sigur de cine, dar pe mine nu mă poate păcăli.
Mirosea clar a primăvară, prietena mea de suflet dintotdeauna. Simțeam monstruos și vedeam enorm, ca un copoi care din milioanele de fire gigantice ale altor milioane de anotimpuri venite din galaxii nemaiauzite până acum, trebuia să le găsească pe cele pe care vin tiptil primăverile tuturor timpurilor.

Dar se pare că va începe să ningă iarăși! Cu steluțe pufoase, care s-ar putea chiar să poposească un timp pe tărâmurile Bucureștilor de dincolo de imaginațiune.

Cântând la harpă

2011-02-18T07:39:00.002+02:00

Ce sentiment plăcut mă inundă când ies afară pe înseratul iernii înfofolită până sub ochi și zgribulită așteptându-mă la frig, dar e inexplicabil de cald!!!!!
Calc pe asfalt, dar nu-l simt, simt pământul. Îl simt cum toarce încetișor și se cutremură ușor sub gâdilelile firicelelor verzi și fragede ale ierbilor lumii ce sunt nerăbdătoare să iasă la mângâierea părintească a soarelui.
Hibernăuți de ursuleți de-o șchioapă-mi inundă gloabele oculare-n noapte, transformând-o-n zi.
Cad în mine delimitându-mă complet de lumea din jur. Cad în lumea mea de copil tâmp, naiv și încrezător în feți frumoși călări pe inorogi albi ce vin plutind peste Canalul Mânecii, io Ileana transformându-mă în Joana :D
Mă trezește din visare o cântare. Trec pe lângă un SPA. Ce denumire idioată! Lumea țopăie. Sunt vreo cinzeci de fetișcane, printre care mi-am promis că voi fi și eu curând. Ei da, nu sunt vreo fată mare, noh! Mă uit la clădire. Un hău mare și întunecat, cu găurele luminoase, din care se aud infundat muzica și icnetele fetelor cu dorinți fierbinți de corpuri lunecoase, agile și ferme la pipăire.
În liniștea nopții se aude un behăit. E al meu! Păi cum naiba? În loc să trăim în peșteri și aer liber, să fim cucerite cu bâtele și îmbrăcate în superbe blănuri îmbibate cu sânge proaspăt, noi ne înghesuim, ca vitele la tăiat in abator.
În loc să ne caute masculii de păduchi, oferiți cu smerenie ca mic dejun plin de calorii dimineața, în loc să alergăm pe câmpii înghețate și să ne întindem oasele brațelor la maxim bălăngănindu-ne prin luxurianții copaci milenari, noi ne-am tehnologizat, sulemenit, ne-am ordonat ca soldățeii pe nivele cimentoase de bloc ...... și ne căcăm unii în capul celorlalți.
Ce ne-am mai dori de la viață?

Comoara ascunsă

2011-02-17T06:27:00.001+02:00

HiHi

Oare de ce infractorii când sunt prinși și filmați, își ascund fața? Parcă ar avea ceva de pierdut! Sau de câștigat. Poate doar să n-avem noi coșmaruri noaptea, aducându-ne aminte de fețele lor! Deci dacă stau un pic să mă gândesc, ar trebui să le mulțumim!
Eu m-aș uita la toată lumea ...... și aș face caterincă ...... numai să am f-un milion de dolari ascuns pe undeva .....

Frânturi

2011-02-17T01:29:00.001+02:00

Doi deshti să cros dă lain

2011-02-16T01:36:00.000+02:00

Vară, vară, unde iești?!!!!
Că mi-a înghețat doi deshti.

Nepăsarea roz

2011-02-14T07:05:00.000+02:00

Nu prea mai am chef de nimic!
Mă uit la poze, altele decât ale mele și n-am răbdare, mă plictisește îngrozitor! Nu știu dacă din cauză că n-am ce vedea sau pur și simplu nu mai văd sau simt eu nimic.
Mi-a dispărut cheful de viață!
Mi-a dispărut până și cheful de a nu mai fi singură. Parcă aș fi întreținută de aparate ca să pot respira. Totul mi se pare o cumplită pierdere de vreme, de parcă aș avea ce face cu ea. Totul mi se pare lipsit de sens, de o direcție.
Aș putea compara situația cu o frunză în distress, de zboară încotro bate vântul, dar ar fi prea mult, prea bine, o melancolie băgată la scăfârlie, dar nu e nici atât.
Pu și simplu nu mai îmi pasă de nimic.

Ușor la vale, fără indicatoare în cale.
Inimă roz pal, fără sevă și carnal
Foiță subțire de viață, ce-atârnă de-un fir de ață.

Jumătatea de verticală

2011-02-09T07:09:00.001+02:00

Jumătăți de vieți, luminate sau în întuneric.
O jumătate de viață mai poate fi luminoasă? Oricât de optimist sau de hotărât ai fi, oricât de aplaudat sau apreciat ai fi, în general, în particular când rămâi numai cu tine însuți și te uiți în oglindă, îți vezi sufletul schilodit și jumătatea de corp mutilată rămasă. Chiar dacă ai ochii albaștri, tot ți se întunecă vederea.
Vezi și iară vezi!
Aș întreba dacă n-ar fi bine să fii și orb? La jumătate de corp, de viață, măcar ai fi orb pe de-antregul, nu?
Petale de optimism - mă ..... nu mă ..... NU, MĂ.

Pe aripile vântului de mătase

2011-02-03T18:43:00.005+02:00

Haideți să ascultăm muzică și să visam cum zburăm într-o zi călduroasă de vară peste vârfurile stâncoase-albăstrui ale munților! Cu uriașe aripi răcoroase, alb-pur și mătăsoase de îngeri! Și cu zâmbete golașe!

Aiureli

2011-02-03T00:08:00.001+02:00

N-am găsit nii ka cu ardei :D

Am văzut undeva vorbindu-se de ardei GRĂSUNI. Și-am râs o juma de oră cu icnete!!!!
Și-am vrut să-mi arăt și io ardeii, numa' că nu-s grăsuni, sunt KĂPII-ați =)))))) și costelivi.

Și ”a ști” la persoana a-2-a singular este ”tu știi” că văd o grămadă de oameni că scriu ”tu ști” iar eu NU ȘTIU dĂ ceeeeee!!!! Pisa din video ști =)) de ce!

Dans

2011-02-02T14:52:00.003+02:00

Dans, ”Tango. Radio and Juliet” la Opera Națională București. Un dans modern imbinat cu elemente clasice. Artiști foarte tineri, extraordinar de talentați prin naturalețea cu care abordează stiluri coregrafice extrem de diverse. Printre ei și coregraful de origine română, Edward Clug, a cărui semnătură se regăsește pe cele două lucrări, spectacolul fiind alcătuit din două părți ”Tango” și ”Radio and Juliet”, unite printr-o singură temă. Singurătatea, mai ales cea a singurătații în dragoste, redată prin mișcare pură.
”Tango” descoperă spectactorului o lume a străzii, intens colorată și încărcată de povești. Diferite cupluri ce trăiesc cu pasiune o viață tumultuoasă la adăpostul unui decor de fundal din jaluzele negre, întinse pe toată lungimea și înălțimea scenei. Printre cupluri, unul format dintr-un orb și-o mută, cu declarații în limbajul lor, al surdo-muților.
În ”Radio and Juliet” se desprinde doar ideea personajului Julietei din scenariul lui Shakespeare, o ființă inocentă ale cărei sentimente sunt prinse într-o lume dominată de principiul masculin, extrem de violent. Totul perindându-se prin fața ochilor noștri pe muzica formației Radiohead.

Spicuirile sunt din revista ce se găsește la intrare și care ar trebui citită înainte de spectacol. Un spectacol extraordinar, pe care îl recomand cu căldură.

PS - pentru cei ce vor să fotografieze, este strict interzis și anunțat de mai multe ori. Am fost atenționați o dată, a doua oară mi s-a spus delicat că voi fi dată afară!!!! Ce rahat! Și așa mă chinuiam să nu se vadă lumina de la display

M-am saturat sa vreau degeaba

2011-02-01T09:00:00.003+02:00

M-am SATURAT!
M-am saturat de frig si ger _____ si haine groase _____ si scris cu puncte _____ si mers de ratza sa nu cad pe muntii si-n vaile adanci de gheata _____ m-am saturat de scris cu litera mare si punctuatie ____ m-am saturat de haine groase si sters ape de pe spate _____ m-am saturat de nimicnicia mea si rautate ____ m-am saturat de singurataaaaaate si de miorlaiala care mi se trage de la ea _____ m-am saturat de moarte si de lipsuri _____ m-am saturat de cat de nemerici suntem.

A fost spulberata o femeie pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde. Se face mare caz, dar se mai vede clar pe imaginea video si un biet caine in lesa. Amandoi au fost spulberati, dar de ce am vorbi despre el? Este neglijabil. Mai bine vorbim despre sarmana batranica sfasiata de cainii pe care tot noi i-am lasat pe strada.

Atata ipocrizie, ipocrizie si iar ipocrizie!!!!

Pe-o parte urlam ca hais, p-ailalta ca cea!!!!! Si orice ar fi, numai despre noi, oamenii, aici in Romania, desi de fapt nu contam. Putem pleca, disparea, muri, dupa conceptia conducatorilor nostri iubiti.
Si eu mai vreau sa gasesc ceva bunatate in cloaca asta!!!( persoanele de fatza se exclud, sa nu mai mi se reverse in cap)

VREAU sa plec definitiv in Anglia _____ sa gasesc un prieten, unul singur, care sa fie adevarat si apropiat _____ vreau sa se faca lumea mai buna si pace mondiala :D _____ vreau sa nu mai ma doara incheieturile mainilor _____ sa fie cald si sa fiu pe malul pustiu si stancos al marii Negre de la Bulgari _____ despuiata _____ vreau sa locuiesc la casa la curte si sa am o livada de portocali si una de maslini ______ si una de smochini ______ vreau sa am bani multi pentru ca asa sunt respectata _____ in fatza _____ ca pentru spate imi iau un ba din gard _____ vreau sa am un scop _____ sa nu mai stau batz noaptea si sa dorm ziua.

Vreau sa simt ca traiesc si nu fac umbra pamantului degeaba.
Vreau sa nu-mi mai fie frica de ziua de maine!

Manuirea (handuirea)

2011-01-28T07:34:00.000+02:00

De catva timp la mine pe blog intra exraordinar de putina lume! Probabil ca n-am ce tzatze arata :)))) pe absolut niciunul din fronturi.
Nu mi-am facut ganduri negre de ce! Sau sa nu pot dormi noaptea :)
Intr-o discutie cu un preten apropiat, multora altii :)) am fost intrebata de diviziunile gradate castigate de-a lungul vremurilor, adica daca mai crescusem putzan.
Later in the programme am fost intrebata din nou. Ambele dati raspunsul a sunat asa: " in cadere libera, dar nu conteaza " Putem chiar sa denumim fenomenul "Benjamin Button" pe scurt BB sau BeBe.
Cum niciodata nu m-a pasionat sa adun, de obicei imi scapa printre degete, nu mi-am facut probleme.
Numa' ca pretenarul s-apuca si-mi zice de ambele dati ca numai postul cu biciurili pi schinarea mea goala goluta fu tumbul meu, adecaca lcatorii mei pe bombeu au fugit mancand pamantul aflandu-mi povestea vietii, sa mai zic si mele?
Singura concluzie care se poate eXXXXXtrage d-aci E ca duuuuuca-se pe pustii, daca cei care ma vizitau m-au judecat si etichetat pe baza celor din povestea de poveste!!!
S-au cernut prietenii adevarati si oamenii oameni. Care-s aproximativ egali in numar, cu 0 =)))))

Spatiul este gradina lui D-zeu

2011-01-26T23:30:00.005+02:00

Astazi tovarasul nostru fost conducator mult iubit ar fi implinit o varsta. Au trecut n ani de la moartea lui si a lu' dumnealui nevasta. Impuscati cac ainii la gard. N-o sa uit niciodata cum un om de 70 de ani era cazut pe jos pe spate cu picioarele prinse sub el ca o papusa de carpa dezarticulata!!! Ma intriga mobilitatea corpului acela batran, relaxarea totala a muschilor dupa moarte.
Ma seca la ficati ca nu au fost cu nimic mai breji cei care l-au omorat, respectiv au fost de acord, decat cum se spune ca s-ar fi comportat el in viata.
Se mai spune odiosul, nenorocitul, un criminal, paranoic, etc.
Ma intreb daca acum e asa de bine, de ce oamenii sunt complet nemultumiti, iar nivelul de trai a scazut sub cel al Bulgariei? De ce se sinucid pe capete pentru ca nu mai pot sa-si plateasca taxele sau sa-si intretina familiile? De ce agricultura, fostul pilon de baza al Romaniei, e aproape inexistenta, iar celelalte tari nu ne vor si nici nu stiu cum sa scape de noi?
Sunt foarte multi cei care se scalda-n bani si-si permit sa plece regulat peste hotare, sau chiar si in tara. La fel si cei pentru care sa-si cumpere haine de lux sau sa manance zilnic in oras, reprezinta un mizilic, bani de buzunar.
Oare cati dintre ei fac banii cinstit si nu furand, prin orice fel de mijloc, ingenios sau sapat materia cenusie, la propriu! Da, iar - ma roade intrebarea, curiozitatea care-a papat pisica. Sau binenteles, sa nu fie printre cei carora le pica para malaiata in gura cea natafleata.
Mai sunt unii oameni in societatea sclipitoare de astazi care nu stiu sa-si prezinte ideile, conceptiile, care poate sunt rigizi in exprimare si nu vor sau nu pot sa se schimbe. Sau poate nu stiu s-o faca!!!!
Cu ce sunt mai dastepti ceilalti, care atunci cand le raspund, mie cel putin mi se pare ca-i vad pe primii, dar sub un alt nume????? De fapt muuuult mai rau.
Nu se poate sustine un punct de vedere dand dovada de civilizatie, chiar daca celalalt cica n-o are la dansul? Daca suntem ca tiganii si zbieram unii la altii, sau ca niste gaste galagioase, cine dracu ne mai aude sau intelege? Or fi salvat ele Capitoliu, dar cred ca tot pe varza au ajuns.

Daca nu ne place ce fac ei, de ce noi facem la fel? Nu fa altuia, ceea ce nu nu ti-ar placea sa ti se faca tie!

Octavian Paler

Interviu cu D-zeu
Lectii de viata
1 - Sa invete ca dureaza cateva secunde sa deschida rani profunde si ca dureaza ani sa treaca
2 - Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit

Avem timp
3 - Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
4 - Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

5 - Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-ar putea sa nu le pese.
6 - Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
7 - Am invatat ca indiferent cat de mult ai suferi
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
8 -Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii
Si a-ti sustine parerile.

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Dar ce dracu fac eu aici? Octavian Paler vorbeste numai prostii. Nu?

Dii iapa! ...... zon

2011-01-21T22:27:00.004+02:00

A inceput sa ploua afara. O ploaie marunta, suspendata parca in timp ca un tot unitar, la fel ca fiecare in parte dintre micile si milioanele de suspensii de apa, proaspata, cazuta din cer.
Simt cum ma ciupeste de obraji, dar nu mi-e frig. Dimpotriva, imi ridic fata catre stele sa se primeneasca mai bine. E o senzatie extraordinar de placuta!!!
Pot merge acum cu gatul gol, pot respira aerul curat si racoros al serii.
Sunt fericita!!!! Nu stiu de ce, dar nu conteaza! Ha!
In clipele acestea parca as fi una cu mama natura si un suvoi cald de recunostinta curge din dreptul inimii mele, raspandindu-se ca o delta la varsarea in marea din jur.
Se-aude picurand apa pe burlanele de tabla! Un zgomot bine cunoscut, apropiat pielii si mintii mele. Un zgomot, pe care mergand, adorm precum pruncul la sanul mamei femeie.
Un sunet care-mi spune ca sunt in siguranta, nu sunt singura, pot sa ma las in voie.In voia soartei, care de data aceasta este buna cu mine.
Sunetul copilariei fara griji, fara constientizarea realitatii, a zilei de maine, a singuratatii, a rautatii semenilor ......
Sunetul din mine. De atunci. Daca eram pe post de diapazon, La-La-La scoteam din coraszon! :D

High Q pe fond Black ........ bleah

2011-01-18T08:13:00.000+02:00

De excepție

Lumină. O dâră strălucind cald pe poteca bătătorită ce înconjoară fortăreața neagră. Cu două cocoașe și codiță jucăușă. Nervos aruncată când stânga, când dreapta, după cum bate vântul. Patronată de două puncte roșii.
Vântul. Care bate și el tot la graniță, numai de-alungul potecii bătătorite. În formă de inimă. După, înlăuntru, nu mai bate nimic.

"Knock - Knock
Who's there? Who's there? Whooo's theeeere?"

Se vede ceva

2011-01-16T23:40:00.004+02:00

Am primit un comentariu de la o persoană, nu spun cine. Nu la poza asta.
Spun numai că niciodată nu mi-a vorbit cineva mai frumos!!!!!

„Ogăriţo, nu ştiu cum faci dar pui serii întregi de imagini care par a fi doar pentru sufleţelul tău, câte un click pe care doar tu să-l înţelegi, ca să-ţi aduci aminte de una-alta.
Ş'apoi... Vii cu câte una care mă trăzneşte. Nici nu ştiu cum s-o descriu p'asta de aici; îmi vine să las naibii toate jucăriile, doar să mă ţin după matale şi să văz ce vezi şi tu.„

Mulțumesc omule! :)

Bat într-o parte

2011-01-15T17:24:00.004+02:00

Fără muzică-i degeaba

Bate vântul frunza-n dungă Și cântăreții mi-i alungă

Bate vântul dintr-o parte, Unde mi te dusăși băi, frate?
Offf, Iarna-i ici, vara-i departe și eu plec să mă aplec.
Și de ce să nu, dacă păsările-mi trec peste vârf de rămurele, ce să mai fac io cu iele? Nu?
Trec în stoluri rândunele?! Uite, printre văd și gândurile mele zburând în rând cu iele, iele
Luându-mi norocul și zilele.

Și se duc pe rând pe rând zarea lumii întunecând, Se duc ca și clipele scuturându-și de mine aripile
Și mă lasă pustiită, amorțită ascultând o chitară amețită, Hămesită, chiar dacă sunt veștejită.

Și cu doru-mi singurel de mă-ngân numa cu iel!

Sîc

2011-01-14T19:58:00.002+02:00

Hihihihihihi!!!!!!!
Moamăăăă ce mult am scris!!!!! Am obosit

Daaaaaar m-a amuzat teribil, teribil DI TĂT

Mielula

2011-01-14T07:17:00.000+02:00

Toti stramosii mei au avut de vanat, de luptat, de inventat
Roata si becul, si televizorul, si geaca de piele cu tinte,
Pe scurt, nu le-a stat capul la cele doua cuvinte.

Confuzat. De timp. Confuzat de anotimp.

2011-01-12T23:15:00.007+02:00

Timpuri. Alte anotimpuri.
Impuri. Pânze de păianjeni.
Smuls. Stil. In water.
Aer curat. Gură. Floare roșie. Fățărnicie. Drum înfundat.
De la cap. Degeaba. Confundat.

Neputință. Terminat. Pretutindeni rahat. Cu nuci.
Real?! A fost odat. Înecat. Pe uscat.
Profitat. Îndurerat. Cât Prometeu-zat?
Pământ?!!!!
Sunt un fir. De trandafir. Ofilit și fin.
Unde? De unde? De ce?
Fățărnicie. Frate uitat. Cainizat.
Frate călcat. Camarad stigmatizat.
Confundat.

Uite! Nu ieeeeeeee

2011-01-12T13:56:00.003+02:00

Nu te uita!
........................................................................................
Dar eu pot să mă uit?
Da, dacă ai ce vedea. Sau mai bine zis, crezi că merită?
........................................................................................
Dar mai bine un biciuleț să-ncercăm, ca să nu uităm!
Ia mai mâna(ți) măi flăcăi și sunați din zurgălăi! Hăăăăăăăi, băi

Istorii

2011-01-11T00:29:00.004+02:00

De la un timp mă uit numai pe Viasat History. Îl recomand cu căldură tuturor celor care sunt plictisiți de politică, de țâțe și cururi goale, de zbierete și lipsă de bun simț gen Vadim Tudor.
Și mai ales pentru că este extraordinar! Istorie, de toate felurile. De la Elvis la Franz Stangl, comandantul nazist al lagărelor morții ridicată la rang de industrie, de la Treblinka și Sobibor, Polonia. Sau de la atentatele teroriste din Londra la istoria iubirii romantice.
Ce m-a impresionat, până la lacrimi binențeles, un englez rănit din metroul londonez, nu a îndrăznit să se miște de pe scaun, deoarece o doamnă necunoscută se prăvălise peste el, umplându-l de sânge. Și nu pentru că era îngrozit, dar singurul lui gând de atunci, era să nu-i provoace un mai mare rău mișcând-o. Așa că a stat cu sângele ei curgându-i șuvoi peste picioare, în speranța că o să trăiască.
Întotdeauna m-a uimit cavalerismul englezesc. Sau grija pentru o persoană complet necunoscută. Din toată inima. Neprefăcută. Eu îi zic nivel de civilizație!

Iubirea la fel, este istorie. Istorie pentru mine :), istorie din cărți și scrisori, istorie în fotografie.

Vă place? :P

2011-01-09T18:39:00.002+02:00

Aaaaaaaa, n-am chef de scris, daaaaaaaa-mi placeeeee, s-o ard la 4 ace

Duși cu capul

2011-01-08T02:12:00.003+02:00

A fost odată ca niciodată o roboțică. De fapt nu era pe de-a-ntregul. Mai avea în plus ceva piele, sânge și carne. Și dacă se săpa mai adânc, se putea observa cu ochiul liber și un pic mai mult de suflet.
Daaaaaa, la o roboțică!
Dar ea nu era mulțumită, i-ar fi plăcut să fie om!
Și-atunci a plecat în căutarea înțeleptului care să-i spună secretul.
N-a fost nevoie să caute mult. Și-a primit răspunsul destul de repede.
Înțeleptul i-a spus „E nevoie de un șiretlic și-atunci vei fi pe de-a-ntregul om„ Și i-a șoptit la ureche secretul. Care era știut de toți.
„Ca să fii om, trebuie să-ți pese numai de tine„

Dincolo (d)e infinit

2011-01-05T14:48:00.003+02:00

Fetele merg pe jos. Unle merg demult. Pe drum, pe lângă. Singure. Cu gândurile și privirile în ceață. Gânduri grele ce apasă pe frunte și în suflete.
Sau gânduri tinere, ușoare chiar dacă venite dintr-un zbucium al neîmplinirii.

Dar toate fetele merg cu muzica în ritm, tzopăind de pe-un fa pe-un sol, dintr-o picătură ce se desface-n cercuri concentrice, într-o plonjare cu tot trupul ars de suferință.
Balsam de gălbenele întins cu-n deget! Ce alunecă de-abia palpabil pe nervul sciatic, sau deranjând bănuții din salbele aurii tatuate în jurul buricului. Urmărind curbura coastelor și cercul perfect maroniu care face curte sfârcurilor.
Cercuri infinite, tiptil venite și plecate brusc, descentrând lumi și-așa fragile. Lumile perișorilor blonzi și-ale pieilor de găină.
Lumile care sunt pe picior. De plecare din lumea mare. De uitare și dezmoștenire. De denigrare și dispreț. De împins dincolo de infinitul cercurilor concentrice.

Dansez ...... pentru mine

2011-01-03T20:19:00.005+02:00

O zi friguroasă dar superbă. Gerul s-a ascuns undeva departe, în munți, iar cerul își cerne făina de zăpadă liniștit, parcă așteptând ouăle și mirosul de lămâie. E prima zi când vremea de afară îi surâde și ochii îi strălucesc de bine. La fel ca micile paiete care dansează colibri prin aerul proaspăt.
Lăsându-se ușor pe brațul ființei de alături, îi puse retoric o întrebare:
„ - Știi ce mi-ar plăcea să aud dacă aș fi în comă? ...... Râsul tău omule, râsul tău cristalin „

De(o)parte

2010-12-31T19:35:00.000+02:00

Vieți înșirte mărgărite

2010-12-31T02:57:00.010+02:00

Este fantastic! Niciuna din întrebările puse nu a fost în legătură cu meseria mea sau locul specific în care mi-ar plăcea să trăiesc cel mai mult. Și totuși, cei care mă cunosc știu destule ca să rămână cu gura căscată. Cum am rămas și eu!!!!

Cine si ce ai fost in viata anterioara?

Lantul reincarnarilor pe care le are o persoana nu este o poveste. Multiple dovezi ne arata ca am mai trait anterior. Altfel, de unde starile de deja vu sau lucruri pe care le cunosti, desi nu ar trebui? Trebuie doar sa iti aduci aminte cine ai fost in viata anterioara! Cea mai remarcabila persoana din ciclul vietilor pe care le-ai avut iti influenteaza viata cotidiana. Asa ca este in interesul tau sa faci ca viata ta de acum sa serveasca drept un nou punct de start pentru vietile urmatoare. Fa-ti realitatea mai buna, mai colorata - adu-ti aminte de trecut!

Rezultatul testului

Cred că ai fost femeie în ultima ta viață.

Te-ai născut undeva în teritoriul modern din Centrul Angliei în jurul anului 1150.

Maseria ta a fost de profesor, matematician sau geolog.

Cum ai fost:

Te-a atras în permanență noutatea, muzica, bucătăria. Acum îți place foarte mult să gătești și să călătorești. Ai adesea sentimentul de deja vu.

Ce trebuie să corectezi în viața actuală

Lumea este plină de oameni nefericiți, singuri și bolnavi. Ar trebui și tu să încerci să faci ceva pentru ei. Gândește-te că și ei au dreptul la fericire.

http://testeazate.com/tests/cine-si-ce-ai-fost-in-viata-anterioara

Advantage In-n

2010-12-31T01:22:00.009+02:00

Lets dance and play!!!!! Everything will be okey! Yeahhhhhhh!!!!!

Huidu se dădu mai tare pe-o pârtie de ski colea, ici în Innsbruckul de pe jos. Și se îndrăgosti instant și exploziv de-un copac. Deci cred că era copacăcă nu știu să fie pe dos conașul.
A se citi, n-am nimic cu dânsul, sper să se facă bine cât de curând, 100%.
Dar nu înțeleg de ce naiba toată lumea dacă e un singur copac în zonă, într-însul nimerește?!!!!!

Mai apoi văzui conferința de presă, filmată într-o parte. Cred că se trăgea de la lovitura la cap a lui Huidu.
Trei doctori austrieci erau călare pe situație. Ambasadorul României de p-acolo sunase să primească cele mai bune îngrijiri. Lume de lume și lume peste lume îngrijorată.

Și am încercat să-mi imaginez cum s-ar fi derulat povestea dacă eram eu personajul principal.
Dar despre ce draq vorbesc aici? Eu la Innsbruck????!!!!!! =)))))))))))))))))))

Schimb

2010-12-29T12:54:00.003+02:00

Departe, tare departe se aude zgomotul ritmic al unor pocnitori. În timp ce îl urmăresc pe Benjamin Button.
O lume din doi, o saltea pe parchet, twist, Beatles, un ponton rupt și-o băncuță pe malul mării în asfințit.
Oglinzi și balet pe poante, un colibri și-o iubire, una singură o viață întreagă. Tinerețe cu bătrânețe și viață cu moarte.
Să uiți e omenește!
Oare omenește e și schimbarea în permanență a lumii din jurul unui om, cea pe care n-o mai dorește, dar obiceiurile nu?

Va veni un timp

2010-12-28T22:50:00.001+02:00

„And after the storm,
I run and run as the rains come
And I look up, I look up,
on my knees and out of luck,
I look up.

Night has always pushed up day
You must know life to see decay
But I won't rot, I won't rot
Not this mind and not this heart,
I won't rot.

And I took you by the hand
And we stood tall,
And remembered our own land,
What we lived for.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair.

And now I cling to what I knew
I saw exactly what was true
But oh no more.
That's why I hold,
That's why I hold with all I have.
That's why I hold.

I won't die alone and be left there.
Well I guess I'll just go home,
Oh God knows where.
Because death is just so full and man so small.
Well I'm scared of what's behind and what's before.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair.

And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there,
With grace in your heart and flowers in your hair„

I o găritza

2010-12-26T20:34:00.003+02:00

Hai! La mulți ani de la a, a, mine, OOOOOOogăritza!
Ca să fiu în ton. Cu gloaba și restul.

La Donna Bella ( am uitat Tem-a din față lui Bella)

2010-12-25T17:50:00.004+02:00

Don Quijote, dus cu capul, se bătea cu uriașele mori de vânt. Oare făcea și pipi contra?
Ca de obicei se vorbește numai de bărbați - Isus, Moise, Dumnezeu, Noe și Nae cel de pe Dealul Șurii, din buza pădurii.
Daaaa fumeia ce-o avea bre?!!!!!

Cum s-ar numiiii, ia să vedem?!
Donna Quijota?

Aaaaa, alea, alea de Crăciuniță! Nici asta nu e femelină!!!!!

Sinele din noi

2010-12-24T15:32:00.004+02:00

S-a aruncat un om de la balconul parlamentului. Că nu mai putea. Câțiva parlamentari au plâns. unii au zis că nu mai continuă lucrările, cele mari, iar micul Boc a spus că e regretabil dar totuși, e un mic, la fel ca el, impediment, vor continua.
Omul și-a scris ceva pe tricou, s-a urcat pe balustradă și s-a aruncat în gol făcându-și fața zob de băncile-n care-și odihnesc cururile trudite, aleșii noștri fruntași. Cu maxilarele terci, a strigat un „libertate„ stâlcit, de pe targă în drum spre ambulanță.

Apoi au urmat o grămadă de tocșouri, luări de atitudine, păreri care mai de care. Au avut ziarele și televiziunile ce să mai bârfească și ce ratinguri să le mai crească.
Din greșeală am auzit una dintre zecile. O doamnă Tatoiu era foarte supărată că așa ceva nu se face cu trei zile înainte de lumină. Și-o tot dădea cu credința în fața unor politicieni, critici, ziariști.
„Nu se sinucide nimeni acum„ că e lumină sau pe vine. O lumină maaaare care se vede în buzunarele goale și rupte ale majorității populației.
Și mi-a venit o întrebare, în capul meu gol, dar plin de lumină: dacă știi că unii te omoară, iar tu tot te duci sau stai să te prindă, nu se cheamă tot sinucidere?!!!!

Layer-e din amintiri

2010-12-23T23:29:00.003+02:00

Mi-am răsfoit iar pozele și am dat peste asta.

Și mi s-a făcut un dor de mititel!!!!! Binențeles cu lacrimi și colțuri gravitațional curgătoare.
Ochișorii lui clari și calzi de puiuț de căprioară, nu mai există. Ăia cu care mă urmărea întotdeauna prin casă sau care căpătau licărirea cea jucăușă, când trăgea de mine, stând cu curulețul în sus să mă joc cu el. Moșul mai avea chef de joacă! :)
Ultima ființă care m-a iubit! Cincisprezece ani! La rând.
Nu e nicio diferență între el și pruncul șesta.

Doar una. Majoră. Pruncul crește.
De pitic crește distanța amintirii viului și vidului din sufletul meu. Vina e aceeași.
Când te gândești că nu va trece până la sfârșit, îți vine să te încovoi sub greutate. Dar e crucea mea. Dacă aș fi și bătută cu ciulini!!!! Figuri. De stil. Oare aș îndura?

Amintiri. Trăim din amintiri. Atâta mai rămâne. Până ajung și alea terci.

Bine cuvântare

2010-12-23T10:34:00.004+02:00

Ignor ance is blessed!

Înotând înnnnn .......

2010-12-22T23:09:00.002+02:00

Auuuu!!!! În ce călcai?! Fir-ar ...... pszcdțmn

SSSSSSSSszoooareeee, dublu egzemplar e

2010-12-22T21:23:00.002+02:00

I cant stop shaking!
The sun is up
Uazaaaap?!

Mângâ ieri de azi

2010-12-22T12:27:00.004+02:00

Stau pe malul mării cu ochii în zarea lăptoasă. Valurile de-abia se-aud deși sunt lângă ele. Se rotogolesc leneș, ca o muiere de-abia trezită, peste iubitul ei.
Ies aburi și marea cea mare tremură din tot corpul uriaș sub atingerea stăpânului soare. Se gudură și împinge-n palma călduță să-i simtă cât mai profund apăsarea de viață.
O nouă zi superbă, calmă și în ordine pe pământ.
Și totuși! E un echilibru atât de fragil.

Van are de v ară

2010-12-21T15:11:00.003+02:00

„Un simplu amic gandeste ca prietenia s-a sfarsit cand v-ati certat.
Un prieten adevarat te suna dupa o cearta.
Un simplu amic asteapta ca tu sa fii mereu acolo pentru el.
Un prieten adevarat asteapta si este acolo mereu pentru tine.
Un simplu amic citeste acest mesaj si-l sterge .
Un prieten adevarat il da mai departe si ti-l trimite si tie .... sa vad cati prieteni am...„

Am primit chestia asta. Fac un efort de data asta, deși este inutil. Dar când au făcut oamenii lucrurile cu cap? Când? În gând? În somn? Într-o lume paralelă?
Am găsit!
În van.

Rece Călduț Cald Fierbinteee

2010-12-21T14:47:00.001+02:00

Din seria „Vreau căldură„ de orișicefel

The wrong paradise

2010-12-21T02:06:00.004+02:00

Miercuri pe 22 cântă cu trupa ei, cine vrea, cine mai pohtește, să se uite-n linkul din josul paginii.
Și ascultați melodia asta! Neapărat!

Nu mai vreau frig! Și mocirlă. Și haine groase.
Nu pace, nu pace, nu pace la mine iarna asta!

Something's wrong in paradise!
Nu mai îmi place nici să scriu, nici să pun poze. Îmbătrânesc. Mă acresc. Brrrrrr!!!! Lămâia-i bună, dar cred că semăn mai degrabă cu o gogonea in distress. Adică una de i se greși lichidul amniotic.
Ups, asta presupune început! De unde?!

În demn

2010-12-20T00:36:00.003+02:00

Unii oameni sunt demni de laudă. Alții demni de dispreț.

Șters

2010-12-20T00:22:00.002+02:00

Planeta albastră ..... și cei de pe ea, maro

2010-12-19T00:46:00.005+02:00

E dimineață! Zori de zi.
Aristocrația a hotărât să iasă la vânătoare. Hăitașii alungă prada de prin tufișuri și păduri în bătaia puștilor.
Când se ivesc din cețurile fantomatice, pe fondul idilic verde de pădure și cer albastru, oamenii cad ca muștele. Fazanii nu mai prididesc cu trasul gloanțelor unul după altul. Oamenii n-au nicio scăpare.
Mai târziu se văd spânzurați și aliniați pe bârnă. Așteaptă tranșarea.

În alt colț de lume câinii au salvat un om emaciat și lăsat să moară de foame. L-au spălat, l-au îngrășat, l-au deparazitat. Strălucea săracul!
Dar fiind maltratat de stăpânul câine și abuzat, răspundea agresiv când îi era luată mâncarea din farfurie.
Atunci câinii atotstăpânitori au hotărât să-l eutanasieze. Dacă era vreun cățel mic prin preajmă, când bietul om ar fi acționat instinctiv, să-și apere mâncarea, cea nedată de stăpâni?

O lume de fazani și câini. Civilizată. Culți în cap și cu fumuri de stăpâni ai universului.
Dar așteptăm planeta. Cea care ne va face pulbere pe toți. În aceeași măsură.

Toamna care-a fugit din mine

2010-12-18T00:34:00.003+02:00

Nu-mi place deloc iarna asta! Și nu pentru că nu mă duc la ski, binențeles să-i văd pe alții, pentru că din ...... n motive nu am, nu știu, nu am cu cine .....etcîîîîîîîî
Mi-e frig! Mi-a intrat un frig în oaseeee!!!!
Mi-e dor de toamnă și căldura plăcută din ea. Când te poți îmbrăca lejer, nici gros nici subțire, numai bine să te simți fulg, nu de nea. Când soarele asfințitului e mai drăgăstos decât orice amant posibil. Sau vorbește lipsa de el? Nuuu, și-ar pune unii întrebarea? Sau nici atât
Chiar îmi lipsește. Tânjesc după libertatea de mișcare. După ce lâncezești o lună și cu groaza că nu mai trece, eliberarea eeeeee ....... fantastică!
Hai libereareeee!!!!!!
Pă draqu! Că râdea una de mine, încercând să se ascundă, când îi înmânam tacticos buletinul la bancă. Mă întreabă „ e așa de frig afară?„ eu cu căciula pe care-o voi purta și mâine, cu urechi lungi până-n pământ, peste care gluga groasă de la geaca de ski și mai apoi fularul rotit de două ori pe după gât peste gură. Care gât că nu se mai vedeau decât ochii.
De-abia a reușit să se stăpânească săraca! Dar se vedea că făcea eforturi supra

Plă mânie

2010-12-17T12:48:00.003+02:00

Băi, dacă nu ești cuminte, îți trag și-o palmă, da?! De nu te vezi. Auzi?!
Tu nu vezi cum se umflă mușchii pe plămânii miei?

Oare se scrie cu doi i?!

Lumea nu-i a mea!

2010-12-16T23:42:00.004+02:00

Să ieși dintr-o cușcă unde n-ai avut loc nici să te miști și să alergi mii de kilometri. Pe malul apei, vânând Impala sau făcând sex.
Să alergi cu pletele în vânt. Departe de oameni, doar câțiva. Pe un fond de cer albastru și prin hățișuri sau tufișuri.
De câte ori văd așa ceva, nu pot să nu intru în pielea personajelor, metaforic vorbind, numai că efectiv eu sunt cea care aleargă, iute ca gândul, țopăie-n două labe și se bucură.
Sau care aleargă printr-o cameră lungă cât un teren de fotbal. Și-apoi pășește direct afară printr-o ușă de sticlă.
Sau este la Munchen, ori prin Alpi, în Australia sau NevIorc, mâncând bunătăți cot la cot cu don Anthony Bourdain.

Cât de mare este lumea! Cât de impresionantă, diferită și ciudată!
Și nu putem avea din ea decât frânturele și-alea frânte.
Oare există cineva care și-a pus în minte și are și mijloacele să vadă lumea toată?!!!
I-ar ajunge o viață-ntreagă, sau ar fi nevoie de câteva?

Îmi pare așa de rău că n-o pot avea!!!! Daaaaa, lumea!

THE ZEUS

2010-12-16T15:23:00.004+02:00

Dacă nimeni nu s-a prins, anunț că zilele acestea pe net se plimbă Zeus. Are loc că e din abur amestecat cu ceva aur.
Daaaa, nu vă mirați! Imaginați-vă un cap cât un stadion de mare, din care răsare-un ochi bulbucat printre nori, uitându-se chiorâș la noi, în special la mine pe tronsonul pix.
Are un toiag gigantic cuca re ne altoiește la poponeț și bate caco nicovală-n pământ, iar când vorbește, tună și fulgeră și scuipă f(l)oc.
Noi suntem miiiiici mititei, ghe muiți prin colțuri și nu știm nimic Decretat! Prin colțuri și-n genunchi pe coji de nuci și dude-n coaste albastre
Și dacă iar nu ierați cu informațiile la zi, nenea Zeus știe la perfecție limba română. Cine are nevoie de lecții știe prin urmare unde să se ducă.
Pe-o nucă!

Oare unde or fi zânișoarele, să ne scape curișoarele, ooșoarele, pufișoarele?!

Mari juana, de o zi

2010-12-16T00:17:00.005+02:00

Doctorul de famelie
„- Cum domn doctor am apă la plămâni pe dreapta și pneumonie pe stânga?! Că mă băgați în spărieți! Știu că hârâi de o lună ca o treierătoare ruginită și am 39 febră, dar?
- Shh, trimitere la Marius Nasta„

Marius Nasta, doctorița de la 3m distanță
„ - N-aveți nimic la plămâni, e o ciupercă în gât. Scoateți limba.
- De aici tocmai?!!!!!
- DA„

Doctorul de famelie
„ - Domn doctor mă omoară gâtul, ar trebui trimitere la ORL, nu? Să fac analize mai complexe, că nu e în ordine.
- Eeeeeee, pentru ceeee?! ..... Haaaai să-ți dau
că tot e doctorița aici.„

„ - UUUau, s-a luat coirentul, vociferează așteptătorii de OReLe!!!!
- Puteți pleca acasă, nu mai dau consultații
- Păi, poate vine luminaaa!
- Nu mai vine. Punct.

Am mai văzut și eu cum face un doftor din străinătățuri. Foarte amabil te descoase mai ceva ca la poliție, iar tu trebuie să-i dai cât mai multe amănunte. Așa își conturează cazul și poate pune diagnosticul potrivit sau cere analizele care trebuie. Dacă de exemplu nu mai se termină o gripă, atunci nu e în regulă, nu?

La noi se aruncă cu praștia nește antibiotice și? Și? Dataaaaa.
Ce contează că deja ești leșinat pe picioare că se duse sistemul imunitar pe apa lunii?

Știați că anti bio este împotriva vieții?
Heh, și țe dacă!

Negru

2010-12-15T15:35:00.002+02:00

O colorată!
Poate schimbă negrul din mine.

Încredere la butelcă

2010-12-07T20:22:00.003+02:00

Laurette și-a umflat țâțulicile. E mai grea acum cu aproape un kilogram, fiecare cântărind cu câte patru sute și ceva de grame mai mult.
Deși e o mulatră foarte frumoasă, acum are dOO mingii de fotbal îndesate în sutien, care parcă stau să plesnească.
Întrebată cum se simte, a răspuns nonșalant că acum are încredere în ea și privește lumea altfel. Pe lângă faptul că recomandă procedura tuturor celorlalte specimene de același gen. Evident celor care au nevoie.
Ce-o avea de-a face încrederea cu țâțele nu-mi trece prin minte, dar reducând TOTUL la BAZĂ, a men's world, începe să se prindă sensul.
Noooooooomai că io fuge mai tare decât dânsul, și nu-l prinsei neam, că îl pierdui pe cărăruie.

Te le leu

2010-12-06T14:58:00.003+02:00

Tocmai ce am citit un critic, care critica spiritul critic.
Întotdeauna se vede mult mai ușor paiul din okiul (era să zic maro) de la km depărtare, decât bârna din okiul nostru.
Iecsistă și o iecsplicație - se folosește un teleu super-performant, nu?

King Lear

2010-12-05T22:18:00.003+02:00

La trap sau la bătut step prin țara kingului Lear. Un obicei obișnuit, un ritual de sfârșit de săptămână. Să ieși la plimbare, dar călare ...... pe bidiviu.
Așa cum este obișnuit și să intri cu câinii în pub, sau să ți se zâmbească. Să se vorbească cu tine ca și când te-ar cunoaște dintotdeauna, la un pint de bere.
Oameni calzi.
Oameni normali.

Cred că am visat o dată și normalitate printre noi.
La momentul actual e o diferență crasă între noi și ei. Sunt harnici. Au bun gust și mult bun simț. O țară plină de flori și verde. Acum e plină de alb
Nu pot să înțeleg de ce la noi e atâta lipsăăă ...... de orice.
Răsar vilele ca ciupercile după ploaie spoite cu prost gust cu carul, sau cu jipanul.
Oare de unde atât de mulți au atât de mulți bani? Să fie pentru că muncesc de dau pe brânci, nu?